Inima...

Autor: Miron, (02/02/2010 - 20:51)

Azi, mi-am trimis sufletul spre infinit,
Inima nu mai putea sa-l cuprindă,
O, da, azi mi-am trimis sufletul spre infinit....

Ieri, mi-am luat sufletul,
Ratacit prin asfinţit, cautam o inimă să îl cuprindă
Si te-am întalnit pe tine – Iubirea mea....

Azi, mi-am trimis sufletul spre infinit,
Inima nu mai putea să îl cuprindă…

Dacă aş fi mare,
Mi-aş întinde valurile în fiecare răsărit:
Soare, ia-mi sufletul şi ardel în miezul tău de foc.
Dacă aş fi ploaie,
Mi-aş scurge picăturile în pămant:
Pămantule ia-mi sufletul şi închidel în adancul tău de întuneric,
Sa nu îl ajungă nici o rază de lumină.
Dacă aş fi vant,
Mi-aş întinde aripile spre cer:
Cerule ia-mi sufletul şi împrăştiel în albastrul tău.

Dar nu sunt decat o Inimă ranită…
Rauri de sange adanci ca si marea...

Maine, Inima ... o sa fie linişte,
Maine, Inima.... o sa uiţi...
Maine....

Dar Timpul, hain, prinse Inima cu gherele lui de vrăjitoare, otrăvind-o :
Visează, Inimă, visează,
Dar, Eu îţi spun – nu există , Maine, există doar Azi.

Azi, mi-am trimis sufletul spre infinit,
Inima nu mai putea sa-l cuprindă….

Comentarii (1)

A scris Miron la 02/02/2010 - 20:51:58

interesanta...

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!