Moarte

Autor: paper_doll, (09/02/2010 - 12:22)

Sunt obosit si poate
astept sa mor
sa fug de cele
cele existente care dor

Ma sting usor
de greaua cruce a pacatelor
si-mi vine sa strig,sa pling
de dulcile iluzii ce se stimg,

Incerc sa ies din cel tunel
sa mai visez odata,
dar viata mi se stringe prin inel
de parc-ar fi o ata

si iata vine noaptea
cu pasi ingrozitori'si mi se stinge viata
si-mi este tot mai dor

O sumbra amintire de singuratate
a inceput sa ma cuprinda deodata
de tot si toti mie dor dar totushi ....mor,....

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!