Paradox mondial

Autor: Valeriu, (24/02/2010 - 18:33)

Pe planeta cu pǎmânt,
E o fiinţǎ cam ciudatǎ,
Se exprimǎ prin cuvânt
Şi se dǎ, emancipatǎ;

Astfel ea, de prima oarǎ,
Tot privind la animale,
A zis cǎ-i superioarǎ
Pe planeta asta mare,

Şi fǎcu legi şi decrete,
Reguli, poate zeci de mii,
Toate ca sǎ le respecte
De la babe la copii,

Da’ şi restu’ de-animale,
Ce trǎiesc cu-acest popor,
Au şi ele un rost mare
Şi trǎiesc în legea lor,

Însǎ dupǎ cum se vede,
Chiar pân’ la ultimul ceas
Animalul, de la lege
Nu se-abate nici un pas,

Dar aceastǎ creaturǎ,
Inventând filozofia,
De la minte pân’ la gurǎ
A nǎscut, hipocrizia,

Cǎ la lege, se tocmeşte,
O pune cu sus-n jos,
Iar dacǎ îi foloseşte
O întoarce şi pe dos;

Asta e dilemǎ mare
Şi mi-e greu de înţeles,
De ce-au mai fǎcut legi oare
Cǎ le-ncalcǎ atât de des ?!...

Chiar la scarǎ mondialǎ,
E-ncǎlcatǎ deseori,
Legea…gravitaţionalǎ…
Vǎd pe mulţi…cu capu-n nori !

Valeriu Cercel

Comentarii (3)

A scris Anatolie la 24/02/2010 - 19:28:28

Să trăieşti maiestre!
Mult respect.

A scris bodleu1952 la 24/02/2010 - 19:28:51

Legea…gravitaţionalǎ…
Vǎd pe mulţi…cu capu-n nori !
...Nori sunt atât de mulţi că ajung pentru toate capetele...

A scris maminineta la 25/02/2010 - 09:34:17

Valeriu, ai dreptate,dar mai tot timpul cu capul in nori, sunt numiti cei care scriu poezii...

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!