Nostalgie

Autor: irinasincu, (27/02/2010 - 13:12)

Pe stânca cea înaltă,
La marginea pădurii-
Se-aude-un fluier...
Stăpânul lui e trist.
Cu inima zdrobită,
Că mândra lui domniţă
Departe a plecat.
Mai cântă un cântec
De dor şi suferinţă:
" Feciorul trist şi mândra lui domniţă".
L-aude-o păsărică,
Pe braţul lui se-aşează,
Şi-ncepe a cânta,
Cu glasul ei mieros...
Despre iubirea ce-a fost.
Din ochii tânărului fecior,
Amare lacrimi curg,
- Mai cântă-mi o cântare,
Să fie ultima!
Să ştie codrul mare
Că asta-i soarta mea,
Să vin în prag de seară,
În mijlocul pădurii,
Să-mi cânt doiniţa mea...
Şi să visez la ea.
-Tu pasăre mă lasă!
De vrei să mai rămân,
Caută-mi domniţa
Sau du-mă tu la ea.
Cântul păsării se-opreşte:
-Sunt eu....iubite prinţ!
De vrei să nu plec iară
Promite să îmi cânţi
Aceea doiniţă care s-aude sus în munţi...

• 2 commentarii
• Tema: Poezii de Despărţire