Povestea unui scriitor

Autor: Valeriu, (02/03/2010 - 22:12)

Nu vă spun c-a fost o dată
Că-i poveste-adevărată,
De iubire şi-alte cele
Ca şi în telenovele :
El, ca bradul, mândru tare,
Ea, făr' de asemănare,
El, frumos şi chipeş foc,
Ea subţire la mijloc,
El isteţ, nevoie mare,
Ea, ce cap şi ce picioare,
Ce flăcău şi ea ce fată,
Ce pereche minunată,
Până într-o bună zi
(Important nu e, să ştii)
S-a-ntâmplat, că nu-i de şagă,
Lumea când le fu mai dragă,
A plecat (ce tragedie !)
Ionel la cătănie ;

"Fă Mărie, fă Mărie"
Prima zi scrisoare-i scrie
“Cred că după al tău dor
Până mâine am să mor"
"Te-am visat, aş vrea să ştii"
Scrie el a doua zi,
Iar a treia zi îi scrie,
"Fă Mărie, fă Mărie,
Te iubesc la nebunie
Cât vei fi tu fată vie" ;
Mai târziu, "fă Mărioară
Am un dor de mă omoară,
Mă gândesc mereu la tine"
Şi scria parcă mai bine,
Zilnic câte o scrisoare
Lui Măria din Ponoare ;

Dup' un an de cătănie,
Chiar şi la caligrafie,
Ionel, evoluat,
Îi scria mai înclinat,
Scrisorele parfumate,
Mângâiate, sărutate,
Fiecare dinineaţă
Pân' să spele el pe faţă
Şi mai clar şi mai fluent
(Devenise el sergent !)
Cu un pix de câţiva Lei
Arătând c-avea condei ;

Da' să vezi ce s-a-ntâmplat
Chiar când el s-a liberat :
Tot ce-a scris (lu' Mary-acum)
Adunase-ntr-un volum,
(Scrisorele de amor
Cât cuprinde un ogor)
Publicat, vândut pe dat',
Devenise consacrat !
Scriitor vestit şi mare,
Ionică din Ponoare !

Iar apoi, ce a urmat,
Cum era de aşteptat :
Nuntă frate, în final,
Happy end original,
De-a venit întregul sat
Mary când s-a măritat,
Cu poştaşul ce venea
Zilnic pe la poarta sa !

Valeriu Cercel

• 3 commentarii
• Tema: Poezii Comice