Uneori...

Autor: bodleu1952, (03/03/2010 - 20:15)

Furia ta... mă sperie, mă deranjează,
În izbucniri vulcanice, neprovocate;
Dă-mi Doamne răbdare şi minte trează,
Să mă isprăvesc cu incercările toate...
Cu mintea aşa mă rog eu, când tu,
Treci limita unei relaţii de la om la om,
Iar la mine în suflet se naşte un alt,,NU”,
Ca să cadă apoi ca un rod uscat din pom...
Să-mi desfac aripile, cât pot să mai zbor,
Să înfrunt din nou slăvile cerului necuprinse;
Dar nu uit calea la cuibul în care cobor,
Când patimile toate vor fi stinse...
Avânt înainte, întuneric şi lumină,
Plămădiţi-mi o oră de viziune prin soartă,
Să citesc rând cu rând din cartea divină,
Ce am de pătimit, ce-n viaţă m-aşteaptă...

• 1 commentarii
• Tema: Poezii Dedicate