Poezii de Grădiniţă


  1. Cintareata de pe lac.

    La concertul de pe lac
    Se adunara toti cu drag
    Sa o asculte pe broscuta
    Care cint oac-oac-oac
    ...

    Citeşte mai departe

    de Anisia 0 comentarii
  2. Privire în urmă

    (Știu că în copilăria fiecăruia dintre noi a existat o grădină
    publică, o grădină a lui ori a vecinului.
    Și mai știu că peste toate aceste grădini stăpână era doar joaca.
    Și că azi e stăpână tristețea.)
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of suride suri 0 comentarii
  3. Durere în tăcere.

    Cînd ura mă v-a orbi și dorul mă v-a copleși,
    Voi striga la Domnul să-mi dea puteri
    Pentru a frînge și a înțelege sensul vieții și-a necăjirii,
    Și dacă Domnul din cer nu-mi v-a răspunde,
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of Leryade Lerya 2 comentarii
  4. Iarba fiarelor

    Trăia odată, la o margine de pădure, o vulpe. Era o vulpe vicleană, așa cum sunt toate vulpile. În fiecare noapte, vulpea avea obiceiul să treacă prin poiețile din satul de lângă pădure și să se înfrupte cu vreo găinușă sau rață și habar de grijă nu avea. Dar de la o vreme, oamenii au înțeles unde dispar păsările lor și au pus lacăte grele la fiecare poiată. Clar lucru, vulpea nu putea să deschidă portițele încuiate și rămânea noapte de noapte fără mâncare, căci în afară de a fura, nu știa să facă nimic. Uite că vulpea noastră nu mâncase de trei zile și era atât de flămândă încât i se lipise stomacul de spate. De trei zile tot dădea ea târcoale pe la gospodăria unui om ce avea un coteț cu rațe. Dorea să șterpelească măcar una, însă pe portiță atârna un lacăt mare cât o copită de vacă. Mult s-a gândit vulpea cum să treacă de lacăt pentru a pune laba pe o rață. Cum stătea ea așa, observă o aricioaică şi puiul ei. Aricii se întorceau la vizuina lor, ducând în spate mere și ciuperci. Vulpea, cum îi zări, prinse un gând cum să deschidă lacătul de la coteț. Se ascunse iute după un copac, lăsând aricii să treacă fără a o observa. Apoi, tiptil-tiptil, se apropie din spate, se repezi asupra puiului de arici, îl înșfăcă și fugi cu el cât mai departe. Avea vulpea o vizuină la rădăcina unui copac și acolo îl ascunse pe puiul de arici, încuind ușa vizuinii cu un lacăt din alea de care puneau oamenii la poieți. După care se ascunse într-un tufiș din apropiere, așteptând să vie aricioaica. Puiul de arici începu să plângă. Știa vulpea că plânsul puiului o va chema pe mama-aricioaică. Și ce mai știa e că aricioaica are cu ea mereu o plantă numită “iarba fiarelor” de la atingerea căreia, orice lacăt, orice zăvor de fier se deschidea de la sine. După gând și faptă. Nu trecu mult timp că apare și mama-aricioaică aducând iarba fiarelor în dinți. Atinge lacătul și deschide repede ușa vizuinii, scăpând în grabă iarba fiarelor din gură, dar nu observă nimic de bucurie că și-a văzut odorașul viu și nevătămat. Vulpea, cât ai zice pește, sare din ascunziș, pune mâna pe planta fermecată și o rupe din loc, cât se poate de repede, la cotețul din sat, după rațe. Abia atunci pricepu mama-aricioaică de ce vulpea i-a furat puiul. Supărată nevoie mare de fapta vulpii, duce în grabă puiul de arici acasă, închizând ușa cu mai multe zăvoare. Apoi, pornește spre gospodăria omului, știind că vulpea dă târcoale ocolului. Într-un vârf de deal, la marginea cărării ce ducea de la casa omului spre pădure, aricioaica se ascunde, așteptând să treacă roșcata. Vulpea, cu trei rațe-n spate și cu iarba fiarelor într-o mână, alerga la deal de rupea pământul. Aricioaica, făcându-se ghem, așteptă să ajungă vulpea în drept cu ea și se aruncă sub picioarele ei. Vulpea, grăbită, nu observă nimic și călcă drept în ghemul de ace apărut ca din senin pe cărare. De durere, scăpă și rațele, și iarba fiarelor. Moțatele, care erau domesticite și până atunci nu zburaseră niciodată, de bucurie că au scăpat din laba vulpii, își luară zborul către gospodăria omului, iar aricioaica, în dinți cu iarba fiarelor, se făcu din nou ghem și se rostogoli la vale spre vizuina unde o aștepta puiul-aricel. Astfel au scăpat de vulpea cea șireată și aricelul, și mama-aricioaică, și rațele-moțatele.
    ...

    Citeşte mai departe

    de Sa-Tok 1 comentariu
  5. Reflectii pascale

    (fara vers)

    Si daca e ceva,ce mereu asteapta oamenii,e sa li se intoarca binele.
    Construiti pe morala dreptatii,si stalpii isi intind unul altuia mainile dupa impartasanie.
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of pruteande prutean 3 comentarii
  6. Ursuletul meu

    Ursuletul meu dragut,
    Te rog sa ma ajuti!
    Sa am o zi cu soare,
    Plina de culoare.
    ...

    Citeşte mai departe

    de DanaPredu 0 comentarii
  7. Capsunele

    Sunt rosii, zemoase,
    Parfumate si gustoase
    Le impartim intre noi,
    Vrem sa le mancati si voi
    ...

    Citeşte mai departe

    de DanaPredu 0 comentarii
  8. Mmiinnii

    Simt mîinile nebune
    am degete subţiri
    tremură pe funii
    lipsite de simţiri
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of hellotoallde hellotoall 0 comentarii
  9. Minirapcik

    buzele tale şi fumu-n petale
    în pumnii tăcuţi tac fără bis
    nebună chemare te duce pe soare
    devii stol de raze ducîndu-mă n vis
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of hellotoallde hellotoall 1 comentariu
  10. De_scriere

    O lume nouă s-a născut
    din raze fermecate,
    cu impecabil început
    pîn unde nu se poate.
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of hellotoallde hellotoall 0 comentarii
  11. Ursul vânător

    Ursul în pădure are
    Mure, flori și pomușoare
    Dar cu poftă și dorință
    Mai vânează vreo căpriță
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of Jucude Jucu 0 comentarii
  12. Pescar pofticios

    Un animăluț viclean
    Avea poftă de-un biban,
    Dar cât timp a stat la lac
    Nu a prins nimic de leac
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of Jucude Jucu 2 comentarii
  13. Neplăceri

    Cotofei şi cu Grivei
    Nu se-mpacă între ei,
    Fi’ndcă unul are ghiare,
    Altu-i rău și muşcă tare
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of Jucude Jucu 2 comentarii
  14. Spectru

    În lumea multicoloră a copiilor nu există margini,ele apar devenind părinte,dar si atunci copilul din tine se gândeşte la joacă...B
    ...

    Citeşte mai departe

    de poeterra 0 comentarii
  15. Problemă

    Am opt soareci și-un motan
    Ce-mi frământă întrebarea:
    Câți vor fi peste un an
    Și cum văd eu rezolvarea?
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of Jucude Jucu 10 comentarii
  16. Tremură tăcerea...

    Tremură tăcerea,
    În falduri de brizbiz,
    Iar tu parcă aievea,
    Apari în al meu vis.
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of tebasde tebas 0 comentarii
  17. Copilăria

    Ce e o copilărie?...
    E o lume de poveste
    Unde fiecare știe
    Că și Soarele zâmbește
    ...

    Citeşte mai departe

    Avatar of Jucude Jucu 10 comentarii
  18. Ramas bun,educatoare!

    Ramasbun,educatoare,
    Eu deja m-am facut mare!
    Stiu sa scriu,
    Stiu sa citesc,
    ...

    Citeşte mai departe

    de Lenutica 2 comentarii
  19. Transă zilnică

    Tocmai mă pregăteam să compun
    o poezie distinsă, moderat erotică şi într-un fel discretă,
    cu rimă aleasă pe sprânceană, cochetă
    însă……
    ...

    Citeşte mai departe

    de sonet 6 comentarii
  20. Liniste si umbre

    Linistea e o stare...de fapt.
    O stare de drept;)care ar fi?
    Sa intrebam umbrele...ele or sti.
    ...

    Citeşte mai departe

    de Iustina2013 1 comentariu