Poezii Filosofice

Atunci cind n-ai,nu esti crezut...
Cind ai prea mult,nu pretuesti.
...

Citeşte mai departe

Nu-i dat sa zbor pe aripi zburdalnice de vint
...

Citeşte mai departe

Alearga ginduri spre lumina
Dar nevoile te-ngloada...
...

Citeşte mai departe

Rivna viselor alearga
Pe sub umbre de-asteptare,
Parc-ar vrea ca sa ma stearga
Ca pe-o simpla intimplare
...

Citeşte mai departe

Nu te da batut de soarta,
Nici nu zi ca n-ai noroc...
...

Citeşte mai departe

Fundalul serii parfumat
Topeste razele de soare-n ape,
...

Citeşte mai departe

Gindurile se fac vise,
Visele,se implinesc
Dac-a minti-ti sint desprinse
Roadele ce le-ai cules
...

Citeşte mai departe

Ard pădurile sub ploaie,
Mor delfinii pe uscat,
Plastic rumegă o oaie,
Din cer păsările cad.
...

Citeşte mai departe

Trebuie, mă-ndeamnă Domnul Kant,
Şi spune asta ca un prusac ce e,
Dar pot? E-ndemnul unui savant
De care să ţin seama, domnule!
...

Citeşte mai departe

M-am întâlnit cu mine
Şi l-am găsit pe "eu"
Ascuns ca vai de lume
Unde era mai rău...
...

Citeşte mai departe

Privesc cerul
Şi înţeleg infinitul
Privesc apusul
Şi înţeleg liniştea
...

Citeşte mai departe

Neprihǎnitǎ doamnǎ rece
Sub vǎluri albe de mǎtase
Pe lȃngǎ tine vremea trece
Şi-o sǎ ajungi piele şi oase.
...

Citeşte mai departe

Ieri mi-a venit un gând ciudat,
Sunt peste tot şi niciunde,
Iubesc cerul şi ce-i curat,
Atins de ale mǎrii unde.
...

Citeşte mai departe

Lumea cu ordinea ei relativă
Ne vinde la preţ de tarabă
Şi-având o trăire parşivă
Flecăreşte lejer ca o babă.
...

Citeşte mai departe

Viseaza in a sa naivitate

Un dor nebun il arde

...

Citeşte mai departe

Zace în sine domnia sa gândul,
Ascultând, relaxat, şoapte discrete
Ce-i spun că-i veni şi lui rândul
Să poarte povara nemuririi concrete
...

Citeşte mai departe

Nu ne va răzbuna nimic, ne-am pierdut prin al lumii valuri,
Închinându-ne la străini,cu al lor false-dulci idealuri.
Parcă am fost răstigniți din nou,de călăul nostru-străin,
De la el așteptam cadou,el ne-a dat să gustăm din chin.
...

Citeşte mai departe

Cu sânge regal,
Privire rece și goală
Departe de noi
În lumea ta personală.
...

Citeşte mai departe

Este trist omul-ţărână, când se crede demiurg,
Dominându-şi stirpea lui, sursa relelor ce curg,
Foamea de concret îl paşte, torturat de întrebări,
Despre ordinea în lume, cu speranţe-n vindecǎri.
...

Citeşte mai departe

contemplarea transformă cel mai profund
mișcarea lăuntrică
e cea mai nestingherită
comoara
...

Citeşte mai departe