Poezii noi

Posted by MARIANA MOROZ -SOLOMON on MAY 27, 2020

A tău albastru plin, văratic,

...

Citeşte mai departe

M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine-n cap.
...

Citeşte mai departe

Când vremea bună nu există
Și lipsa ta mă chinuiește,
În mintea mea un gând persistă
,,Mă simte ea, căci mă iubește!,,
...

Citeşte mai departe

Îți poți imagina cum rămâne partenerul unei tipe, ce față are, când vine tipa de la Mall, supraîncărcată cu bagaje, de zici că nu ea cară bagajele, ci bagajele o cară pe ea, și îi zice lui: ”-Dragă, mai așteaptă puțin, că nu am ajuns decât la primul etaj! Și mai sunt 4”?
Și noi... noi așteptăm... Așteptăm să terminăm serviciul,așteptăm la rânduri, așteptăm sărbătorile, diferite evenimente dar...cel mai mult o așteptăm pe EA, aleasa inimii. Apoi, după ce o întâlnești, aștepți momentul inelului de logodnă, că ea zice: ”-Să mai așteptăm dragă! Nu mă simt pregătită!” Și așteptăm, nu? Că nu vrem să fim luați ca nepoliticoși, că dăm buzna, așa, hodoroc tronc! Dar cât de mult așteptăm momentul verighetei! Că nu te poți căsători cu orice verighetă, cu orice haine... După aceea așteptăm luna de miere... De ce doar una? Nu știu decât că așa zice tradiția, or fi știut vechii înțelepți ceva ce nouă ne scapă... Apoi așteptăm copiii, promovări la serviciu, vacanțe, nepoți... Și, când să o pui de nunta de argint sau de diamant, te-ai dus sătul să tot aștepți, ea, cu lacrimi în ochi și cu o lumânărică tremurândă în mână, zice: ”-Toată viața ai fost un grăbit! Vezi unde ai ajuns dacă nu m-ai ascultat? Mereu ți-am zis să mai așteptăm!”
...

Citeşte mai departe

Posted by MARIANA MOROZ -SOLOMON on MAY 21, 2020

În umbra ta mă sufocam,
Smulgeai din aripi câte-o pană.
...

Citeşte mai departe

Ador e un cuvânt ce place
Femeilor cu ochii verzi,
Ochii lor nu-ți vor da pace
Nici atunci când ai să-i pierzi.
...

Citeşte mai departe

Posted by MARIANA MOROZ -SOLOMON on MAY 20, 2020

Șueră vântul hoinar prin crăpătura ușii părăsite,
Rămas stăpân în casa cu obloane, de unde în lume m-am dus.
...

Citeşte mai departe

Posted by MARIANA MOROZ -SOLOMON on MAY 19, 2020

Sentimentală,
Întind mâna zilei de mâine
...

Citeşte mai departe

Sunt amăgit, nu mai sunt eu,
Doar mă gândesc c-aici nu ești,
Tu lângă mine-ai fost mereu,
Dar n-ai știut ce mult greșești.
...

Citeşte mai departe

Есть такие люди - продажные,
Умело играют в невинного,
Мы слепо твердим :
- Да не важно! Они ведь для нас - любимые!
...

Citeşte mai departe

Doamne, conștienți suntem,
că mereu Te supărăm

Sfinte Dumnezeule, în Treime Sfânt,
...

Citeşte mai departe

am mâncat clătite dulci
la o ceașcă de moare acră
sărată și iute de mama focului
pentru echilibrul universal
...

Citeşte mai departe

Iubirea poate fi și taină,
Dar poate fi și tot ce vezi
Cum e natura într-o haină
De flori și păsări, și livezi.
...

Citeşte mai departe

Posted by MARIANA MOROZ -SOLOMON on MAY 14, 2020

Parcă mai ieri nici n-o simțeam,
Nici nu durea cu așa înverșunare.
...

Citeşte mai departe

Cine eşti tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
...

Citeşte mai departe

Iubito, noi doi, o mare și viața...
Așa ne vedem mai mult ca oricând,
Dragostea pură, curajul, speranța
Ne prind împreună uniți ca nicicând.
...

Citeşte mai departe

Când fug de tot ce-n lume am iubit,
O ploaie de un vânt tot mai cumplit
Pe valul libertății peste mări,
Pierdut în universul unor stări
...

Citeşte mai departe

Posted by MARIANA MOROZ -SOLOMON on MAY 8, 2020

Te-am ales din mii de astre,
Pentru chipul tău minune.
...

Citeşte mai departe

Chiar dacă trupul ți s-a stins
Și astăzi stai cu îngerașii
Bunica mea cu părul nins
Te pomenesc cu drag urmașii
...

Citeşte mai departe

Posted by MARIANA MOROZ -SOLOMON on MAY 7, 2020

Întunericul bătrân smerit cedează,
Lăsându-se cuprins de albul răsărit.
...

Citeşte mai departe