Poezii noi

E vai și amar:
cade, pic cu pic,
tot mai în neclar,
răul cel mai mic!
...

Citeşte mai departe

Îmi placi mai mult pe zi ce trece
Și te iubesc mai mult, cu foc,
Ce simt acum, nu vrea să plece...,
Rămâne în același loc!
...

Citeşte mai departe

Stimate domn, te așteptăm
Stimaate domn te așteptăm de multe veacuri,
să te naști din a noastră națiune străbună
și să vii ca națiunea să salvezi.
...

Citeşte mai departe

te trezești cu ploaia și tăcerea ca o madonă
te așteaptă în colțul de suflet părăsit demult
de alaltăieri
din umbra stufoasă privindu-te stelele altui cer
...

Citeşte mai departe

Oricât ar fi un om...,
Ca spirit mult cuprinzător
Pe treapta înaltă cea de sus,
Un geniu neînrecut, strălucitor
...

Citeşte mai departe

Nu am știut că mă iubești
Și am căutat să fug departe
De dragoste, de dulci povești,
De cruda noastră realitate!
...

Citeşte mai departe

Am rămas actor pe scena
Vieții mele de artist,
Râd și plâng, așa mi-e gena,
Astăzi vesel, mâine trist!
...

Citeşte mai departe

Anul acesta
Iarba toamnei încă e
Şi florile noi...
...

Citeşte mai departe

Ты вроде всем бываешь другом,
И вроде добрый человек.
И даже в мерзких тебе людях
Пытаешся увидеть свет.
...

Citeşte mai departe

Mereu m-a bătut gândul
Să scriu şi eu ceva,
Să scriu cȃteva rȃnduri
Dacă n-ar fi prea mult,
...

Citeşte mai departe

munte
cu tălpile ude
mă răscolesc
casă adâncită
...

Citeşte mai departe

plină de tăceri
crescute din mâhniri
bucuriile mărunte fărâmituri
culese flămând dintr-o pâine
...

Citeşte mai departe

palme dezgolite
stâncile
în sălașul lor
coboară cerul
...

Citeşte mai departe

Ținem în minte doruri
Pe care nu le împărtășim nimănui.
Strângem în inimi amoruri
Ce par dulci la-nceput,
...

Citeşte mai departe

Smulg din mine

apusul astrului

...

Citeşte mai departe

Oameni și locuri
DA-NI
Așa l-am cunoscut și așa i-a rămas numele și amintirea: DA-NI.
Prin 1976, în decembrie, tatăl meu a suferit un accident, în casă. Tocmai împodobea bradul de Crăciun când, din neatenție, a alunecat de pe scaun tocmai când împodobea vârful bradului cu un superb glob cu vârf. Ultima podoabă, înainte ca să fie pusă în funcțiune instalația montată pe brad. Țin minte că pe atunci aveam o instalație de brad cu stele în diferite culori. Iar ca podoabe, mai erau multe globuri frumos colorate, de diferite forme. Îmi amintesc și acum de țurțurii de gheață sau de omul de zăpadă din sticlă, cu nasul roșu și cu un fes roșu pe care era un cârlig pentru a fi agățat în brad.
...

Citeşte mai departe

N-am vrut să te las să pleci cu totul din viața mea.
Nu eu, ci tu.

N-am vrut să ne despărțim străini cu amintiri frumoase,
...

Citeşte mai departe

Minune mai mare nu cred că există,
Ești simț, perfecțiune, chiar focul iubirii,
Emani o căldură ce decenii persistă,
Frumusețea-ți e darul închinat nemuririi!
...

Citeşte mai departe

Plâng ochii norilor
mânați de-un vânt hain
prin țara cailor
senini tot mai puțin.
...

Citeşte mai departe

Îmi pictează noaptea vise,
Tresar ades prin infinitul lor.
Mă tot cheamă-n vis, acasă,
Salcâmul tatei din pridvor.
...

Citeşte mai departe