Poezii noi (pagina 2)

it's not hatred or cruelty
that would break my heart
I can stand all of it
no expectances
...

Citeşte mai departe

cerul unui lac
în ochiul gri aprinsă
lebăda albă
...

Citeşte mai departe

Мы не те кто мы есть
И наша боль неизбежна
Мы ко всему относятся
Слишком небрежно
...

Citeşte mai departe

„Bună ziua sau bună seara, nu știu când va ajunge scrisoarea...”
Așa începeau înainte scrisorile mele, oare te regăsești în ele? De ce-ți scriu, pentru că mi-e
dor, mi-e dor puțin spus, am impresia că o să mor. Nu am cuvinte să-ți descriu ce simt pentru
tine, așa cum nu există cuvinte pentru a exprima adevărul, știi bine. Buddha spunea că orice
...

Citeşte mai departe

Că te iubesc oricui i-aș spune
De vineri seară până luni
Cu siguranță aș rămâne
Un mai nebun printre nebuni.
...

Citeşte mai departe

Copacul strâmb mulți ani la rând
Rodește, frunze vântură,
Copacul drept la fel crescând
E bun dar pentru scândură!
...

Citeşte mai departe

„Dar banii n-aduc fericirea!”
Ne mai declară cineva,
Astfel justific hotărârea
Cu bani să-mi cumpăr altceva!
...

Citeşte mai departe

Beau o cafea și mă gândesc la tine
Țigara nu mai vreau să o aprind,
De dorul tău pun miere de albine
Și pe fotoliul nostru mă întind.
...

Citeşte mai departe

M-am întrebat de multe ori iubito ce este soarele. M-am întrebat de multe ori dacă stelele au ajuns pe pământ. M-am întrebat dacă am o stea norocoasă... Și dacă pot trăi fericit într-o poveste de dragoste ce nu se sfârșește.
M-am întrebat mereu dacă tu ești răspunsul tuturor întrebărilor și gândurilor mele. Atunci am primit zâmbetul tău, îmbrățișarea ta, lumina dragostei tale și căldura bunătății pe care o emană inima ta.
M-am întrebat dacă trăiesc în realitate sau visez și am dedus că trăiesc în cele două lumi cu tine.
M-am întrebat dacă te iubesc cu adevărat și dacă te voi iubi mereu. Dacă te voi iubi mereu la aceeași intensitate. Și am pierdut timpul... Am pierdut timp prețios! Pentru că întrebările duc la alte întrebări și alte întrebări la mai multe întrebări...
...

Citeşte mai departe

Te-am privit și nu ai știut că te priveam. M-am îndrăgostit de tine și nu ai știut că sunt îndrăgostit. Am înnebunit și am revenit la normal tot cu gândul la tine. Erai peste tot. Erai în poeziile mele, în lucrurile mele, în camera mea. Erai peste tot.
Am încercat să îți atrag atenția subtil. Am încercat să nu greșesc la primul pas făcut spre tine. Și iarăși am înnebunit din dragoste nebună...
Apoi, fără să fi visat vreodată ai făcut tu primul pas.
Eram blocat pentru că nu știam cu ce să încep și unde o să termin. Probabil că în loc de salut voiam prima dată să îți spun un sincer TE IUBESC!
...

Citeşte mai departe

Când spun iubito ce mult te iubesc
Ochii îți văd strălucind fericire,
E clipa în care mă faci să zâmbesc,
E clipa în care mă scalzi în iubire!
...

Citeşte mai departe

Parcă toate rămân
în afară, când sânt iar cu Tine
și nimic nu mai e
într-un veșnic șirag de-ntrebări,
...

Citeşte mai departe

Se apropie zilele prorocite de proroci,
fapte ce au fost și vor mai fi,
de la începuturi prevăzute
de Cel Atoatecreator, Ziditorul divin
...

Citeşte mai departe

Acasă ninge atât de frumos.
Eu stau cu ai mei la masă
Şi gust din pâinea albă,
Care a fost din cuptor scoasă.
...

Citeşte mai departe

Divele cu diamante
Dețin aur și comori,
Amorezele galante
Simt săruturi cu fiori
...

Citeşte mai departe

La sfârşit de an
Două urări am
Să vă adresez, să vă spun
Sfintele Zile de Crăciun,
...

Citeşte mai departe

Oare inima sau mintea
luminează o făptură?
poate timpul, poate starea
dovedesc câtă lumină
...

Citeşte mai departe

Moș Crăciun și Mos Ajun

Pisicuța Smântânica întinse cățelușului Grivei o cană cu ceai de zmeură zicând:
- O simplă răceală, nimic mai mult, peste noapte va trece.
...

Citeşte mai departe

Este o noapte liniștită. Afară este frig, un frig năprasnic de decembrie! Dar nu contează! Contează doar sclipirile stelelor, visele, ochii tăi... În sufletul meu este un foc, când mocnit, când năvalnic! Dar care arde necontenit! Acest foc este și suferință și leac. Cu cât trec zilele, îmi dau seama că nu pot fără a sa flacără. Dacă ar lipsi, sufletul ar fi un invalid.
Trăim într-o lume nebună, prinsă într-un ciclon cumplit și atipic. Crize de tot felul, pandemii, zile și ani care se petrec ca niște clipe. În ochiul furtunii este mereu liniște. Oricâte furtuni ar fi, oricât de mari ar fi, dacă avem timp și ochi și suflet să mângâiem o floare, să răpim clipe pentru a mai vedea licăririle stelelor și să adunăm în suflete aceste clipe, atunci nici o furtună nu ne va putea zdrobi! Și lumea nu va pieri!
Te îmbrățișez în suflet de când te-am văzut în acea poză cu pălăria ta albă. Și cu acea privire de un albastru ireal. Mi-a fost frică că aș mai putea iubi și să culeg roade amare. Am fugit de mine într-o lume străină, amăgindu-mă că totul va fi trecător și că voi fi mai liniștit dacă nu voi mai simți fluturi în stomac! Atunci nu știam că eram pe calea pierzaniei, că îmi omoram sufletul.
Dar, am fost învins! Pentru că iubirea învinge mereu!
...

Citeşte mai departe

Cui noi ne lăsăm părinți. Ca ingoana după bani. Cînt privim tristi în urma. Numărăm ai noștri anii. Veata ne este grăbită. Nu mai știm sa o trăim. Ear în clipa nedorita. - cind ai tot?
dar nu ai timp! Tristi neastepta părinți la poarta. Dar copii sunt plecați. Împrăștiat prin lume , au uitat de aisai frați.
Dureroasa e depărtarea.
Multe lacrimi și regrete!
...

Citeşte mai departe