Poezii noi (pagina 4)

Mihaela, tu ești soare,
Apă, vânt, ploaie și foc,
Ești o zi încântătoare,
Ghinion sau mult noroc.
...

Citeşte mai departe

Din toate ce îmi trec prin minte
Eu am făcut o listă-ntreagă
Să-ți dau ce inima mea simte
Ca să deduci de ce-mi ești dragă.
...

Citeşte mai departe

Nu vreau s-aprinzi focul iubirii
Și-apoi să fugi cât mai departe,
Nu vreau ca ușa împlinirii
Să mi-o închizi târziu în noapte.
...

Citeşte mai departe

Pălit de griji, înfometat de moarte,
Cu ochii plini de ură și regret,
Cu capul plin de gânduri ce-s deșarte.
Așa apare-n viață un poet.
...

Citeşte mai departe

Soare, cald ziua
În miez de iarnă, fără
Nea, atipic timp !
...

Citeşte mai departe

Plecăm o dată.
Nu pentru a ne întoarce,
plecăm pentru a rămâne.
Plecăm pentru a lăsa urme pe nisip,
...

Citeşte mai departe

Iubita mea, un gând mă-ndeamnă
De-acum să fim numai în doi,
Să insistăm pe tot ce-nseamnă
O nouă viață fără ploi.
...

Citeşte mai departe

Eu cred că m-am născut a doua oară,
De când te-am întâlnit sunt fericit
Și dragostea îmi este-atât de clară,
Așa ceva nicicând n-am mai simțit!
...

Citeşte mai departe

Peste tot plin este de zapada,
Neaua-si arata mantaua sa dalba,

Renii se plimba, alearga-n padure,
...

Citeşte mai departe

Alergand de zor, in zbor,
Calatorind pe calea norilor,
Visul ne poarta foarte departe
Pe carari demult uitate...
...

Citeşte mai departe

Stand in camera umbrita,
De-o vatra rece incalzita,
Privesc pe geam, scriind de zor,
Afara munca robilor.
...

Citeşte mai departe

O indelungata frematare,
La biroul sau, plin de valoare,
Unde domneste arta provocatoare,
Raspandind parfumuri amestecate.
...

Citeşte mai departe

E frig de o vreme și-n sufletul meu,
Tu nu ești aici și asta mă doare,
Te rog să-nțelegi că nu pot fi eu
Cât tu ești plecată în lumea cea mare!
...

Citeşte mai departe

Ma arde tacerea si ultimul gand
Pierdut printre albul perfect al paginilor mute,
Cuvinte ce inca imi zboara prin minte,
Ca pasarile in stoluri imense,
...

Citeşte mai departe

vom turna leac de inimă-n inimi
moale tezaur
să spele plăgile veacului de singurătate
hărmălaia se stinge
...

Citeşte mai departe

Nedreptate divină

Nu ştiu cum le-ai dat Tu, Doamne, unora noroc cu sacul,
Eu, la şaizeş’cinci de toamne, mă crucesc ca tot săracul,
...

Citeşte mai departe

Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se aşterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.
...

Citeşte mai departe

Plin paharul cu licoare se revarsă,
Peste alba cuvertură mătăsoasă:
-Doar puțin, îmi tremurase mâna,
Să se apere voia, maica bătrână.
...

Citeşte mai departe

și scot și scot și scopul
rămâne incert
cu palma cu găleata
trag afară lucruri prăfoase
...

Citeşte mai departe

Of!ce e moldova? - copii lăsați din capul lor,case părăsite, în ce directie mergem să fie oare așa de curînd e apusul?E plin viața de spini.Așa era frumos pe timpuri cînd iubeam tot ce îmi oferea această țară.Dar însă mă dezamăgesc pe zi ce trece și timpul trece ca clipele,viața le aranjează dar noi.-Dece nu?Totul se ucide mă întreb dacă se va mai renaște ceva aici pe plaiurile mioritice.Aici neam născut aici am furat cireșe în sîn,o copilărie care nu poți să o uiti nici odată o amintire care te însoțește toată viața plină de amintiri pe cînd eram copii cu nebuniile,iubirii.Cum să ștergi din minte dot ce au fost amintiri, o viața fără tehnologie cu cărți și amintiri.Întoarcete acasă cît nu-i tîrziu și schimbați țara gîndirea.Oglinda e în fiecare din noi să facem schimbarea să nu așteptăm altă vară.Ne vom trezi ca niște străini plini de durere că am fost nepăsători, mă doare ca iubesc acest pămînt cu istorie pentru care au vărsat sînge strămoși, suntem așa de reci, dece să nu strîngem strîns ce avem ce ne aparține, nu se întreabă nimeni în ce directie merge doar pe mine mă străpung aceste întrebări,dece ne lăsăm învinși de ai nostri dușmani.Dece să nu trăim aici acasă oare e mai bine prin străini fără de părinții noștri ce nu au alinare pecîd voi aveti grijă de străini nu de cei ce vau zidit.Surisul nostru de bine, e tot mai rău și mai fals nu vom mai vedea lumina dacă lăsăm totul așa.Mîne o vei suna pe mama și nu o vei m-ai auzi dacă nu țe-a păsat de tot ce e moldova,cui îi lăsăm anoastra țara limba română și fericire din inimile noastre.E mai bine pe pămînt străin unde nu suntem stăpîni.Nu mă uimește nimic din tot ce se petrece rămîn doar lacrimi și dor de tine de MOLDOVA.Prea departe vați dus să găsiți fericirea.Fericirea e aici acasă.Totu e vizibil că trăim într-o lume confuză o continuă luptă e pe glob cui îi rămîne raiul pe pământ e acolo unde ai deschis ochi și ai spus mama.Tăcerea ucide așa că aș vrea să renaștem.Scrumbul se va alege din noi daca mergem în aceeași direcție deșteptarea, ce vă doriți lux bani aur,nu veți avea nici odată liniște deoarece îngenuchind vom pierde ce avem m-ai scump țara noastră în care e mama ,tata,cîmpul cu flori și amintirile veșnic vii cu poveștile lui Creangă spuse de bunici la gura sobei.Ce vremuri ne așteaptă dacă suntem ca oile și plecăm cu toții așa ce spune inima voastră vreți cu Estul cu Vestul dar cine e cu MOLDOVA pînă la urmă v-ați împrăștiat prin lume ca niște trădători de țară ,te-ai născut aici țe-a plăcut să primesti un nume să te creezi ca personalitate dar singur ce ai oferit.O baladă tristă se aude în satele moldovei și tot ce mi-e scump.Dece vă înstrăinați sperați să fie bine,ne lăsăm vînduți.Iertare nu vom găsi încurind părinții nu îi vom mai găsi.Dece vă gîndiți doar la voi.Noi am avut o istorie un neam dar copii noștri ce au?Umblăm din țară în țară la urmă cui rămînem?Lăsați Masonii să construiască fericirea pe durerea noastră sa construiască alții fericirea pe plaiul nostru,pe mormintele strămoșilor părinților noștriii lăsăm pe trădători să ne vîndă al nostru pămînt să crape inima celor ce ne-au vîndut cîde lacrimi au curs și familii au despărțit.Rămînem o rusine și o desfrinare mondială,suntem cultivați dar săraci intelectuali,ne credem culți ne lăsăm învinși vînduți rușilor sau americanilor.Suntem cu gîndurile întunecate vom păți ca Iuda.Înce direcție mergem cu turma.Suntem cu toții niște păcătoși greșim dar înzestrați cu logica putem să gîndim ce va urma, consecințele.Adevaratul scop e sa fim distruși cei ce mai au logica și gîndire puromenească mergem în gol pe zi ce trece și timpul trece vom cădea într-o prăpastie adâncă de unde nu vom mai eși și nu vom mai vedea lumina zilei.Mie trist să văd tot ce se petrece ,sa văd acest sinucis lent de care are parte patriea MAMĂ.Ne vom trezi întrobună zi vom rămîn fără nimic vom reveni dar nu va mai fi acel miros de alta data vom găsi loc gol.Oare înafară de degradații fără gram de demnitate a mai rămas în țară cineva?Oare nu ne putem conduce fiecare pe noi?Nu vom eși din groapă pînă nu ne vom schimba mentalitatea.Trăim în timpurile care să pleci din țară e cea m-ai mare realizare,în timpurile în care cei rău e bun și se luptă în potriva intelectualului,cu cît lumea e m-ai proastă cu atît e mai manipulată.Trăim în timpurile în care ca să optii ceva trebue să te gîndești pe care drum să apuci.Mă întreb în ce directie merge și unde neîndreptă această cădere liberă binevola în gol!!!Trăim în timpurile în care se merge în potriva credinței noastre,defapt ce se urmărește o auto distrugere......Dece nu mă lăsați să trăiesc în țară mea să-mi nasc copii și să prospere aici acasă.Oameni buni dece vă lăsați învinși să ni se distrugă neamul.Dece lăsăm totul gata americanului,rusului ce sunt mereu niște cotropitori care au nevoie de teritorii și neînțelegere.Nu e simplu dar e acasă. Eu vreau să investim în moldova să trăim în potriva greutăților să nu așteptăm doar ajutoare.Poate că voi fii judecat și neînțeles corect,dar faceti concluzii și trezițivă punețivă întrebarea cît mai are să trăiască MOLDOVA dacă continuăm așa.Nu vreau să am dreptate nu gîndim la fel atîta timp cît suntem conduși nu avem hormoni sa luăm o hotărîre....Trezirea uitațivă ce se face în jur.Schimbarea există e în fiecare din noi!!
...

Citeşte mai departe