Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.
Introducere în poezia lui Lucian Blaga și contextul istoric
Lucian Blaga, unul dintre stâlpii fundamentali ai literaturii românești interbelice, a avut un impact profund asupra liricii naționale. Contextul istoric în care a trăit și a creat a fost dominat de agitația și neliniștea perioadei interbelice, iar în opera sa, autorul a abordat teme precum natura, cosmosul și profunzimea sufletului uman.