Brânduşa

Brânduşa

O brânduşă scoate capul
Din culcuşul său de iarnă,
Şi priveşte cum se-ntoarce
Primăvara mândră-n ţară.
Iar un flutur gingaş, sprinten,
Ca o stea din cer căzută,
Cum o vede, spre ea zboară,
Şi cu dragoste-o sărută.
Baba Dochia departe
Stă la pândă şi zâmbeşte,
Cum o simte, de-a ei frică,
Fluturul încremeneşte.
Primăvara iute sare,
- Nu te teme, frăţioare!
Timpul Babei a trecut,
Chiar acuma o alung!