Doamne, ce viforniţă!


Dimineaţă cu mămica
Ne pornim la grădiniţă,
Dar în prag văd că bunica
Sare-n sus ca o fetiţă.

- Aţi văzut ce e afară?
Viscoleşte de cu seară.
Eu pe uşă o zbughesc
Şi în viscol mă trezesc.

Vântul bate fioros,
Şuieră parcă doineşte,
Drumurile troieneşte,
Faci un pas şi te dă jos.

Ochi-ntruna lăcrimează,
Picioarele strică pasul,
Gerul parcă se distrează
Pişcând obrajii şi nasul.

Ajungând la grădiniţă
Am intrat parcă plângând:
- Cum e draga mea fetiţă?
Mă-ntrebă mama zâmbind.

- Este greu când viscoleşte,
Vântul bate, te opreşte,
Arde faţa, lăcrimezi,
Nu mai poţi nimic să vezi.

Doamne, ce viforniţă!
Ia să-mi spui mămiţă,
Dacă gerul nu-ncetează
Mai venim la grădiniţă?



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!