Cântare primei învăţătoare


Te mişti ca pasărea prin clasă
Sau ca pe scenă în balet actriţa,
Uiţi de tot şi de nimic nu-ţi pasă
Având în ochi elevii şi peniţa.

Te-apropii încet de-un copilaş,
Îi iei mânuţa şi o duci pe foaie,
Apoi i-o mişti lin, drăgălaş
Şi îl înveţi cuvinte ca să scrie.

Îl laşi pe el şi pleci la alt copil,
Din bancă-n bancă liniştită
Faci lucru nemaipomenit şi nobil
Chiar de eşti mult prea obosită.

A scrie, desena, cânta, dar şi citi,
A număra, dansa şi socoti
În patru ani copiii îi înveţi
Făcându-i înţelepţi şi îndrăzneţi.

Ne închinăm până-n pământ,
O suflet bun, iubit şi sfânt,
Că-n viaţă nu-i mai de onoare
Ca Dumneata - prima învăţătoare.

Urmează mulţi, dar vin şi pleacă,
Unii mai mult, alţii oleacă,
Dar Dumneata ai fost acel focar,
Din care scânteile nu mai dispar.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!