Stejarul lui Ştefan cel Mare


Nu mai suntem în cel hotar,
Împrăştiaţi suntem prin lume,
De timpuri chiar şi cel stejar
Se pare că-a uitat de nume.

Împovărat de multe secole,
Trecut prin confruntări ridicole,
Abia de îşi mai ţine ramul
De ani prea gârbovit sărmanul.

Îmbătrânit, dar nu cedează,
Precum un bun oştean e-n pază,
E verde şi somnul veghează
Lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!