Bătrânii pământului


Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.

Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.

Se țin firavi de mână- de au pe cin’ să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; ”Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ”.

Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul; ...”Săracii, că ei n-au”.

Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Ce-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.

Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.

Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul; ”La toți au făcut parte” !
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album.
28.06.2010



8 Comentarii

  • Avatar of bodleu1952de bodleu1952

    ...Plecăciuni adânci.


  • Avatar of Marina_Gogude Marina_Gogu

    E un vers Bun...O ideie ce permite poieziei să capete acestă cantitate de cuvinte...se vede ritm... a creat-o o minte,o inimă îndemînatică... citindo mia rămas plăcere...ar trebiu să mulţumesc omenilor,situaţiilor,locurilor ce vă inspiră...şi ochilor care văd...


  • de goeteri

    Mulțumesc bod... în numele bătrânilor pământului...


  • de goeteri

    Sunt încântat de frumusețea sufletului tău Marina !!!


  • Avatar of artyde arty

    un gand frumos Daniel, felicitari!


  • de goeteri

    Mulțumesc Arty !


  • de fantoma14-87

    Sculptati in vesnicie, batrini ce ne-au crescut,
    Inflorit-au si ei ca floarea, dar i-au ofilit anii,
    Si grijile, multe, ce peste frunte le-au trecut...

    G, ma inchin cu respect si admiratie!!!


  • de goeteri

    Mulțumesc... ”fantomei”, timpului prezent, pentru aprecieri... în versuri !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!