O cană umilită


Sunt o cană necăjită,
Mai mereu sunt folosită,
Şi lăsată-abandonată...
De nimeni nu sunt spălată!

Am doar firmituri uscate
De la cornuleţ cu lapte.
Mai lăsa şi linguriţa,
Şi mi-a ciobit şi guriţa!

Azi, puştanul mofturos,
M-a şi aruncat la coş!
Cât de rău m-a umilit...
A uitat cât l-am servit?!

Şi-a uitat când el spunea:
-Asta e căniţa mea!
Mamă să nu uiţi vreodată,
Numai cu ea voi bea apă!

Dar acum hâdă, ciobită,
Se vede că-i sunt urâtă.
Dacă atent mă-ngrijea,
Şi acum mă folosea.

Aurora Luchian Vaslui



7 Comentarii

  • Avatar of bodleu1952de bodleu1952

    Dacă atent mă-ngrijea,
    Şi acum mă folosea.

    ... Foarte bună morală pentru micuţi...şi mari!


  • de aurora_vaslui

    Vă mulţumesc cu multă căldură pentru popas.
    O zi liniştită!

    Cu prietenie, Aurora


  • de lollyta_vis_54

    Daca sti sa pretuiesti
    si cu dragoste-ngrijesti
    Orice lucru cat de mic
    esti bogat "pustane mic "

    ce frumos ai spus-o aici Aurora ,
    poem pt mari si mici !


  • Avatar of liviutz28de liviutz28

    Foarte frumos

    CU stima.


  • de aurora_vaslui

    Doamna Cornelia, mi-aţi lipsit!
    Mulţumesc de comentariile dv. pline de şarm.

    Cu mult drag, Aurora


  • de aurora_vaslui

    Mulţumesc, Liviu!

    Cu sinceritate, Aurora


  • Avatar of lupusvetlana09de lupusvetlana09

    de-ar fi vorba doar de cană...
    aluzii foarte nimerite


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!