Patru şoricei de casă
Relaxaţi la o terasă,
Ronţăie nişte alune,
Şi beau suculeţ de mure.
Nu au teamă de nimic!
Căci acasă-i un pisic,
Micuţ cât un ghemotoc,
Şi nu le pasă deloc!
Ba-l invită pe pisic
Ca să stea cu ei un pic.
Până vine mama-acasă,
Să bea un suc la terasă.
Pâş, cu pasul tremurat
Pe scaun s-a cocoţat.
E aşa de mititel,
Juri că-i şi el şoricel!
Când pisica se arată,
Fug şoriceii deodată!
Pisoiaşul trist, se-ntreabă:
"Ce-au avut atâta grabă?!"
Aurora Luchian Vaslui
Şoriceii şi pisicul
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
3 Comentarii
Pisoiaşul trist, se-ntreabă:
"Ce-au avut atâta grabă?!"
... Bună treabă Aurora! Poezia ta parcă e o reflecţie la multe situaţii din viaţă:
,,Când mâţa nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă"!
Aceleaşi blânde mulţumiri pentru popas!
Cu multă preţuire, Aurora
atat de frumos. ganduri senine ca de copil.
cu prietenie , aceeasi eu.