CIRCUMSTANŢA

Prilejul circumstanţei mai aşteaptă
Să plec dispus cu firea înţeleaptă
Căci plouă îndesat în prag de noapte
Iar noi ne întrebăm mai mult prin şoapte

Sfiala zămisleşte cutezanţă
Si-ncerc să stăpînesc o ambianţă
Cînd măcinată-n timp dispare sara
O teamă de înalt topeşte ceara

E voia ta să urci pe văi de munte
Să cauţi flori, să le culegi cuminte,
Dar e pericol de căderi de petre
Cînd vre-o lupoaică v-a voi să lătre

Zădarnic plouă cu atîtea şoapte
V-a trebui să mai gonesc o noapte
Un zbor în doi cu aripele sparte
Absurdă îmbinare mai departe

Am să cobor în vale pe şuvoae
Să m-ă stropească boabele de ploae
Si merg cu o umbrelă mai la voe
De care simt că nu mai am nevoe.