Omagiu primaverii


Ca o lacrimă cerul se întâlneşte
Cu privirea mea
Blândul chip al soarelui zâmbeşte
Atât de şăgalnic, aievea.

Pământul învelit de verdeaţă
Freamătă încălzindu-se uşor
Iar peste firavul covor
Aşezându-se, păsările-mi cântă-n cor.

Şi când văd toate acestea
În mine se naşte versul
Simt că pot cuprinde cu privirea tot universul
Iar sufletul meu e altoit pe acest pământ
Un colţ de rai a coborât în inimă
Oh, e-atât de sfânt!



1 Comentarii

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!