Nedumerire

Avatar of lupusvetlana09de lupusvetlana09 în Poezii de Dor 3 comentarii

Mă frânge un "de ce?" nedumerit
cu stropi măşcaţi pe rama fără poză
privită de un nume împietrit
sculptat într-o petală de mimoză.

Se-aşterne pe arsura din sărut
blestem de dor înmormântat în tină
pentru un vis promis dar dispărut
cu episod jucat după cortină.

Venin turnat din verbul tău nespus
îneacă cer lipsit de curcubeie,
înmormântând speranţa în apus
răpind din şoaptă ultima scânteie.

Cu miezul din suspin să te hrăneşti
săpând tăceri în carnea mea rănită
amurgul cu nesomn să împleteşti
lovind iubirea mea nedumerită.



3 Comentarii

  • Avatar of bodleu1952de bodleu1952

    Nedumerire?... Se vede o imensă durere.
    Dar aici întrebări nu se pun...


  • de ilieF

    Niciodată visele nu dispar
    Se ascund după cortină,continuându-şi cu şi mai mare
    intensitete jocul promis!
    Am citit cu drag!


  • de zaxa

    e foarte frumoasa. bravo!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!