Mîinele îşi găteşte scînteia...

Uite, sunt aici,
Între mii de ecouri din cratere vechi,
Cu plămîni murdari şi piept mucegăit.
Eşti prea puternic s-o strici,
Dar strigi pe ascunse că nu ştii s-o dezlegi,
Prea tare îţi place gîndul lor poleit.

Mîinele îşi găteşte scînteia...