Se asternuse bruma prin frunzele de nuc,
Si zikeke ramaes le numara un cuc...
Dar harnic n-a fost Cucul,
De mult ne-am despartit...
Si azi umbreste Nucul,
Sarutul Caruntit...
Si azi mai vin la poarta,
Pe-o clipa sa te vad...
Speranta-n bujorata,
Nu vreau sa mi te pierd...
Iubirea matraguna,
Durerea mea de ieri...
tot arde-n flacari nude,
De doua Primaveri...
Si daca-ar fis ss arda,
Acolo... La vecin...
Sa arda intr-o clipa,
Ca acile de spin...
Dar ea mocneste oarba,
De ceia ce-a facut...
Mocneste si tot cata,
Dar Focul s-a trecut...
Focul
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
8 Comentarii
Speranta imbujorata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
"speranta moare ultima"dar la gindul sa mori numai cu speranta deja te face s-o pierzi,pote lasi balta himera acelui sarut incaruntit si-ti cauti unul proaspat si sub un alt nuc ,la alta poarta.
Va multamesc fetelor ca totus ati gasit ceva ce merita i mica atentie. Dar asa este soarta Omului. Unele fete v-or citi comentariul si v-or intelege ca si partea barbateasca stie a iubi...
mda......dar ce zici de ?
Iart-mi Doamne Pacatele mele cele grele... Ei si pe cele usoare...
Si azi mai vin la poarta,
Pe-o clipa sa te vad...
Foarte frumos(mai vii de-acasa,Dom"le)
Ah,Cucul ,mama lui...
fMersi Anatol!!!