Necald în nefrig


E prea târziu să torni culoare în petală
cu viscol alb m-am învelit şi nu mi-e frig,
minciuna ta-mbrăcată-n chiote de gală
rămâne-n prag -
nu sunt acasă...
nu te strig.

Nu doar un veac tot înnoptam pe cărăruşă,
nu doar o moarte-am îmblânzit pe cerul ud,
mă cununam cu orizontul fără uşă
şi încuiam tăcerea - paşii să-ţi aud.

Mototolii apoi dorinţa în valiză,
zdrobisem carnea cu o aşchie de fulg
şi am fugit peste hotare fără viză
cu ploi de toamnă mana genelor să mulg.

De miezul gheţei se loveşte spuma runei
când o suspini şi-o torni pe lut să mă învii-
rămân captivă mută în eclipsa lunei
şi nu mai eşti chiar dacă zilnic vii şi vii.



5 Comentarii

  • Avatar of bodleu1952de bodleu1952

    şi nu mai eşti chiar dacă zilnic vii şi vii.
    ... Așa este... multe în viața asta sunt trecătoare ... chiar dacă nu se uită.
    Foarte bine spus.Foarte!


  • Avatar of fenixonude fenixonu

    cararusa............


  • de zaxa

    e foarte frumoasa


  • Avatar of Foameade Foamea

    Ai o abilitate exceptionala de a incifra si te felicit cu asta!


  • Avatar of Leonade Leona

    şi nu mai eşti chiar dacă zilnic vii şi vii... Încântător!!!!!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!