Când oamenii mari uită...

de CristinaT în Poezii Diverse 6 comentarii

Nu mai încap în pielea copilului
Am întins-o la maxim
Sau la absurd
Pot, e a mea...
Mi-a rămas mică la umeri
Mă strânge la şolduri
Insist să o port
Şi oamenii mari râd
Când ies la plimbare cu ea
Şi ce dacă râd , zic...
Ridic capul şi merg mai departe
Ce ştiu ei ce pierd ?
Biete umbre care nu mai sar coarda
Nu mai joacă şotron
Nu mai mângâie-o carte...
Nu mai cad în zăpadă când vor
Nu mai fug după vrăbii
Nu mai cred în minuni
Nu mai spun mai departe
Prea multe ar fi
Cele pierdute
Când oamenii mari
Uită
Să mai fie copii...









































6 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    Biete umbre care nu mai sar coarda... într-adevăr, însă copiii îi privesc pe acei mari de jos în sus


  • Avatar of ariadna41de ariadna41

    cand oamenii mari uita sa mai fie copii... atat de des ne atinge uitarea aceasta, dar pastram intr-un buzunar, ascuns, freamatul copilariei, si ne scormonim buzunarele cautand printre maruntisuri puterea visului si-a inchipuirii ce ne salveaza de la pieirea sufletului... privim in pumnul deschis si ne zambeste, fie si pentru o singura clipa, strengareste, copilul din noi spunandu-ne..."eu, cand voi creste, nu voi fi asa!"


  • de zaxa

    e superba felicitari!


  • de CristinaT

    Mulţumesc


  • Avatar of IngerDecupatde IngerDecupat

    Când oamenii mari
    Uită
    Să mai fie copii...
    devin monstrii


  • Avatar of morbidide morbidi

    Copilul trieste in fiece persoana,ascuns uneva in adincuri. Si doar un COPIL poate sa reinvie aceasta viata nemuritoare de copil. Place poezia!!!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!