Limba ochiului

Avatar of IngerDecupatde IngerDecupat în Poezii Diverse 0 comentarii

asa cum o stiu, mama statea rezemata de secure
si de lumina spicelor
statea rezemata de cer si de zborul de pasare
atunci, rezemandu-si gura de cuvant
imi povestea
cum purtase in pantece un ochi vorbitor
cum o durea miscarea pleoapei lui
cum o durea albastrul irisului
cum o durea propria lui vedere.
era in timpul secerisului
si mama isi avea calaul in pantec.
si se-auzea securea ca un cantec
ce mangaia si reteza grumazul spicelor.

ochiul vorbitor crestea
si-n cresterea lui incepea sa vada
si in afara pantecului
incepuse sa vada talpile de piatra ale muntilor
incepuse sa vada ploaia, sa o miroasa si sa o pipaie.
si se spala ochiul vorbitor in ploaie
si ploaia se scalda la randu-i ca o naiada
in irisul albastru.

in cresterea lui, incepea cu atat mai mult sa vorbeasca
intr-o limba moarta pe care mama n-o intelegea
sau intr-o limba care tocmai atunci se nastea
din miscarea nestiuta a pleoapei.
-si cum era limba asta, mama? cum o cioplisera zeii?
dar mama nu-mi raspundea-
pe semne ca nu-mi intelegea limba.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!