Tristeţi de iarnă

Tristeţi de iarnă
Ce caldă răsuflare ne mai ţine
Când geru -ncremeneşte orice gând,
Incremenite -s cerul si pământul,
Si lacrimile pe obraz curgând.
E pentru o pâine preţul suferinţei
Cind mersul lumii îi fără căpătâi,
Atâta zbucium si insingurare
Şi ţi-ai dori o frunte să mângâi.
Pierduţi in vălătucii de zăpada
Înpovăraţi de ani şi de nevoi,
Un singur gând ne macină intruna
Că Dumnezeu s-a supărat pe noi.
Ca din povestile copilăriei
Tot aşteptam omătul greu să cadă,
Nu le credeam dar le trăim acum,
Când Bunul Dumnezeu nu ne mai rabdă.
Nici focul nu mai arde in cămin,
Si nimeni nu se vede prin ogradă.
E totul alb si pare un mormânt
In care dorm mulţi oameni de zăpadă.

3 Comentarii

de parfum_de_toamn 13 February 2012 - 06:13

Si trebuie sa ne recunoastem, de pacate vina
si albul de acum e "doliu " ca in China .
O frumusete trista , are AmmA poezia ta !!

de Jucu 13 February 2012 - 07:13

....Un singur gând ne macină intruna
Că Dumnezeu s-a supărat pe noi....
și la noi e frig, poezia, redă realitatea.

de zaxa 23 February 2012 - 15:50

"E totul alb si pare un mormânt
In care dorm mulţi oameni de zăpadă."

de parfum_de_toamn 13 February 2012 - 06:13

Si trebuie sa ne recunoastem, de pacate vina
si albul de acum e "doliu " ca in China .
O frumusete trista , are AmmA poezia ta !!
de Jucu 13 February 2012 - 07:13

....Un singur gând ne macină intruna
Că Dumnezeu s-a supărat pe noi....
și la noi e frig, poezia, redă realitatea.
de zaxa 23 February 2012 - 15:50

"E totul alb si pare un mormânt
In care dorm mulţi oameni de zăpadă."