CAINII

de blondul55 în Poezii de Iarnă 1 comentarii

E noapte. E trei dimineata,
Ma trezit iar latratul de caini,
Ma ridic si privesc prin noaptea de gheata,
Si mi-e frig la picioare si mi-e frig si la maini.

Afara vad casinii ce latra dementi,
Pe gunoiul ascuns sub zapada din toamna,
Si-s toti furiosi si foarte atenti,
La cateaua cea noua ce nu-i chiar o doamna.

Ea sta chiar in mijloc cu laba pe un os,
Aruncat de un vecin cu dare de mana,
Latrand la un caine voinic si lanos,
Ce a stat toata vara pe munte la stana.

Toti ceilalti se agita si latra in jur,
Dar pastreaza distanta si-s gata de fuga,
Ca-i mare dulaul; e mare si dur,
Si oricand daca ar vrea ar putea sa-i ajunga.

El nu-i baga-n seama. Priveste cateaua,
Mai face o -ncercare sa ajunga la os,
Si chiar daca-i mare cu blana ca neaua,
Ia simtit hotararea din ochiul sticlos.

Atunci fara graba ca intr-o plimbare,
Cu coada in sus si botu-n pamant,
Se duce agale pe vechea carare,
Lasandu-i pe toti sa latre in vant.

Iar eu ma intorc in patul racit,
Cu gandul la ziua de maine,
Si nu-s suparat sant doar obosit,
Si eu lupt mereu pentru ...paine.



1 Comentarii

  • de blondul55

    erata--
    Strofa 2-- Casinii= cainii Scuze


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!