Elan primăvăratic


Zburătăcesc năuce orătănii
Prin curţi zbicite de solar surâs...
Albi, ghioceii, parcă bat mătănii -
Iar vrăbiile nu mai pot de râs.

Căci şesul hotărât e să-nverzească,
C-o cerbicie demnă de-un catâr...
Şi ploaia caldă vrea să-i împlinească
Ca-ntotdeauna – veşnicu-i hatâr.

...Când primăvara m-a lovit în ţeastă
C-o rază şi cu-n vesel ciripit,
Simţind vânt cald, venind din zarea vastă –
M-a-nfiorat un dor nemărginit

De planuri noi, de alte idealuri –
Mai proaspete şi vii, căci cele vechi,
S-au risipit - ca ceaţa printre dealuri –
Vreau s-apuc, straşnic, viaţa de urechi.

Vreau să iubesc, precum iubeam odată,
Când sărbătoare clipa îmi era...
Să-mi şterg din suflet orice neagră pată –
Să-nvăţ, din nou, ce-nseamnă „ a spera”.

Căci primăvara m-a lovit în ţeastă
C-o rază şi cu-n tril înveselit;
Şi de pe zăpăcita vieţii creastă –
În braţele speranţei m-a zvârlit...



3 Comentarii

  • Avatar of fenixonude fenixonu

    Bravo!!!!!!!!!!!!!!!!!


  • Avatar of anothermede anotherme

    Ce face aprilie din oameni! Încântată să cunosc şi o altă faţetă a personalităţii tale!


  • Avatar of BORIS67de BORIS67

    Mulţumesc, Cristina! :)


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!