COPIILOR MEI

de ion52 în Poezii pentru Copii 0 comentarii


Părinţii v-au adus, din cer, pe-acest pămînt,
Precipitaţi din dragoste, chiag din duhul sfînt.
Şi cît n-ai fi în viaţă de bunuri desfătat,
Sş ştiţi – în lumea aceasta tutu-i limitat.
Numai Universul curge-n infinit,
Acumulînd de viacuri pe cei de au trăit...
Dacă-n urma vieţii, aţi lăsat doar praf,
Fiind suflat de vreme, va fi pustiu pe raft.
Doar cei înscris cu sînge, pe stînca de granit
Îţi este monumentul de tine făurit.
Voi, de vreţi în viaţă, să trăiţi ca-n vis
Şi pe pămînt s-aveţi un colţ de Paradis...
Luaţi aminte sfatul meu etern
Şi respectaţi-l, ca pe-un imbold intern:
Cunoştinţe-n şcoală de-aţi acumulat,
V-aţi pregătit cîmpia pentru semănat.
Aruncaţi seminţe, fără-nvălmăşeală
Şi fugiţi departe de cei ce vă înşeală.
Nu riscaţi cu capul, nejustificat.
Cinstea să vă fie- un ciarşaf curat!
Sănătatea, scumpă, în vînt n-o irosiţi,
Ca pe sine însuşi părinţii să-i iubiţi!
Nu destrugeţi prispa la cei ce n-au iţari,
Nu-i slăviţi în ceruri, pe marii demnitari.
Ei zilnic beau smîntîna, stoarsă din popor,
Lăsînd în jur dezastru, ca ţapul pe ogor.
Urcînd pe scara vieţii, de-ţi fi, cîndva ciobani,
Turma s-o păşteţi pe cel mai verde lan.
Oile din turmă să fie ,ca cînii – vitegi şi răi,
Nu în mijlocul turmei – cu lupii cei mişei.
Căci des se bat berbecii, cu coarnele-ntre ei
Dar cînd zăresc un lup, sînt blînzi, ca nişte mei.
În bunurile vieţii să vă văd scăldaţi,
Să vă fierească Domnul, prea să fiţi bogaţi.
Marea bogăţie naşte-n piept un viciu,
Egoismul crîncen – ambiţios capriciu
Şi tot ce vezi pe lume, lucruri mari de preţ,
Le visezi, în taină, doar în al tău coteţ.
Nu păstraţi în suflet firea de hapsîn,
Hlujani aveţi pe masă – nu visaţi la fîn!
Căci peştele ce-nghite pe fratele mai mic,
V-a nimeri în plasă, sau poate în cîrlig.
Dar dacă-n clipa neagră ve-ţi nimeri în cătini,
Să-i aveţi alături pe cei mai buni prieteni.
Veşnic ţine-ţi minte vorba scrisă-n vers...
Pe pămînt conduce un Soare-n univers!
Totul veşnic curge, multe se destramă,
Unul miere suge, altul doarme-n cramă.
După noaptea lungă vine ziua mare,
Iarna cea geroasă prevesteşte soare...
Şi nici cînd pe lume nu le faci pe toate,
Esenţa e să fiţi – P E R S O N A L I T A T E!



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!