IARNA

de ion52 în Poezii de Iarnă 1 comentarii



Cad din ceruri fulgii de zăpadă
Aşa cum puful cade din floarea de arţar.
Clădirile tăcute şi-au îmbrăcat broboadă,
Iar copacii jalnici au la gît fular.

Cad din ceruri fulgii de zăpadă,
Rotind alene-n aer, ca pana de hulub.
Elucidînd lumină din magica lampadă
Prin mii de albinuţe, din nori, ca dintr-un stup.

Neaua sclipitoare a împînzit pămîntul
Înghiţind petalele din smoc de trandafiri.
Degajat din creer zboară iute gîndul
Spre focul ce mă arde a straniei iubiri.

Acută-i rătăcirea în clipa de-aşteptare,
Cînd în orice chip se conturează Ea...
O văd cum se desface, ca în zenit o floare
Mă pătrunde-n suflet din nou iubirea mea.

O simt cum mă sufocă prin suflarea rece,
Cum se zbîrcesc obragii – înălbindu-mi coama...
Lent se scurge vremea şi viaţa mea se trece...
Marea mea iubire e anotimpul „Iarna”.



1 Comentarii

  • de Fifi

    aveti de gand sa postati azi toate poeziile pe care le-ati scris intr-o viata? sau imi raspundeti dupa aceea ca acum nu aveti timp, sunteti ocupat cu postatul...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!