Mormânt....


Sapă gropile, o!, bâlbâită pană,
a mea şi-a lui eu-l cadaveric, non-liric,
poate-or cădea planetele ce mi le-am pus în păr,
eu, o zărică negroteică şi pistruiată, cu ochi şi simţuri negre.

Fain, mă văd cum nu mă văd băltoacele,
când sunt nebuna cu buzele acoperite de cuvinte sinucigaşe
şi ţin în braţe un cuminte fulger, ca să-l gâdil
cu o slută strună de amor.

Nu credeam că pământul poate fi oglindă...
mi-a spus moşneagul meu de gând că-şi pieptănau floacele miresele lui
pentru divorţ, holbându-se în el.
pentru nunta morţii ce s-a pregătit cu vene stoarse, a mea,
îmi pieptăn ridurile cu vâna râului, privindu-mă-n pământul de sub el

o să pun o pancartă anti pescuire în patul meu de apă,
să ştiţi cum să nu daţi de mine.

l'oi tam biet,
adorm...



12 Comentarii

  • Avatar of fenixonude fenixonu

    amor!!!!!!!!!!!!!


  • Avatar of -mari-de -mari-

    de ce să nu dăm de tine? pana , deși e greu , impune-o să scrie,te rog.....ceva despre fericire,dragoste, frumos...lasă e-ul cadaveric învinge-l... eu cred ca cuvântul are puterea de a se materializa....poate e o prostie, dar am simțit-o pe pielea mea.....și unde mai pui ca noi trăim prin poezie... și scriind, mai pozitiv , poate te vei trezi și tu într-o zi fericită....iți doresc sa te bucuri de fericire!!!!!!!


  • Avatar of anothermede anotherme

    Brrrrrrr!!!


  • de CristinaT

    Fifi, când o să te hotărăşti cine eşti ? Mierea picurată în urechi nu face doi bănuţi găuriţi...Dar tu poţi să crezi ce e pe inima ta...Ce e mai simplu, de exemplu...Sau nu ?


  • Avatar of gerrade gerra

    Antagonismele vieții.....Ispita de-a le invoca și-a le trăi la intensitate maximă! Dar perseverența în această direcție *fără înclinarea balanței în partea pozitivă, duce la consum emoțional extrem! Asemeni lumânării arse la ambele capete! Și o fii interesantă arderea rapidă - dar o viață pe care o apreciezi (ca darul cel mai prețios) este aceea care se prelungește cât mai mult, pentru a avea timp să pleci dincolo cât mai bogat! Iar cuvântul are o forță creatoare urieșească - dacă o să tot evidențiem întunericul - o să-l încărcăm cu atâta energie încât vom dispărea în tenebrele lui! Uităm mereu că noi ne creăm universul interior! Și respirăm exact ceea ce creem!
    Poezia e excelentă! Dar sufletului tău îi face bine atâta umbră? Cu ascunsul însă...dacă strădania e mare - cu atât mai ușoară e găsirea!...............
    Fie ca pacea și lumina să te locuiască!


  • de Fifi

    Sunt un copil problemă, clar:)) Gata, vă las în pace, nu mai vreau să deranjez sufleteşte cu-ntunecimea mea, o s-aştept să mă trântească cu curu de pământ fericirea, apoi o să mai scriu despre iluzii. La revedere, vă iubesc!


  • de CristinaT

    :))) Nu te cred...


  • Avatar of gerrade gerra

    Nu tu ești problema! Viața care ne pune piedică! Căzând zdravăn vedem și ne dorim înalturile! Și fără să ne dăm seama aripile se-ntind și ne poartă în zenituri ce-acum credem că ne resping!
    Lumina strălucește mai mult în întuneric! O potențează! Fericirea nu vine din afară ci din interiorul tău! Și e bine să nu fie legată de ceva exterior! Îți poate fi spulberată! Dacă e generată de cunoașterea esenței tale - e indestructibilă!
    „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște tot universul!”


  • de zaxa

    nu prea am inteles de ce ai plecat de pe acest site, dar e decizia ta. sper sa mai aud de tine... si l.m.a


  • Avatar of moroz1de moroz1

    Esti foarte bravo!Scrii de minune!!!!!!!!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!