Grotă neagră

de sonet în Poezii de Iarnă 3 comentarii

Dacă mi-ar creşte colţii peste noapte,
nu leşina, iubito,
sunt acelaşi cavaler al tău...
un pic mai negru
de tăciune poate,
sau de vetusta lunii umbră
zdrenţuită rău.

Când palidă stafie-n pragul casei
mă voi ivi, pretinde...
pulsul bate liniştit ca ieri,
un pic mai tare
pe ciocnite oase,
dar cred, că aşteptării sumbre
un iubit preferi.

La miezul clar al nopţii tremurate,
ca flama ce se frânge-n
gheaţa calmei lumânări de seu,
un pic de sânge
luminos răzbate
din rana aromată, dulce
pe grumazul tău.

Apoi vei râde, masca - roză ceaţă
se va roti în aer,
cad petale ruginii din ea,
un pic mai slabă,
străvezie faţa
pe umăr în vârtejul dansului
vei apleca.



3 Comentarii

  • de Jarrive

    Nu fac vreo referire la textul de faţă!
    Doar o remarcă referitoare la scriera şi pronunţarea corectă a verbului auxiliar "a fi" / indicativ / prezent (la constatarea zgubilatică: /sânt acelaşi iepuraş al tău... /);
    (eu)sunt, (tu) eşti, (el) este; (noi) suntem, (voi) sunteţi, (ei) sunt;
    "Acelaşi", poate, da!!! Niciodată "sânt"!!!

    Cu stimă,

    *J'arrive!


  • de sonet

    da, ştiu, mă grăbeam; deci textul e de r------t


  • de sonet

    de refăcut am vrut să zic, iată am scos iepuraşul şi altele, dar tot nu ştiu ce înseamnă "zgubilatic"


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!