Undeva... spre-o nouă zare

Fără aripi, cine oare
Prin văzduh poate să zboare?

Pân' şi frunza cea pestriţă
Tot mai are o codiţă.

Păpădii, le suflă vântul,
Fulg cu fulg, pe tot pământul.

Dar el n-are - ce să strice? -
Nici motor şi nici elice.

El, e-aşa, precum un vis
Ce ferestre a deschis
Undeva... spre-o nouă zare.

E o veste... albă tare!

Ca un gând: s-a şi topit,
De cumva nu l-ai zărit!

Ori motiv de bucurie
Când l-ai prins... în Poezie.

Fulguleţ!

De-aici - să-i ceri! -
Nu mai pleacă nicăieri.