Dă-mi frunzele acestei toamne
Să mi-le pun în păr de ziua mea,
Şi- apoi tiptil, să mă strecor în noapte,
Să îmi agăţ din bolta-naltă o stea.
Şi-am s-o aleg pe cea strălucitoare,
Să scânteeze-n firele de-argint…
Că sunt copilă si alerg descultă
Prin pajiştea de flori…să mă mai mint.
Că sunt fecioară cu maci în cosiţă,
Şi-nnamorată strâng la piept scrisori,
Şi scriu pe liliac, pe romaniţă,
La poartă să m- aştepte iar feciori…
Că sunt mireasă şi mi-am pus pe frunte,
Tot flori de crin si de mărgăritar,
Şi mândri prinţi ,sfielnice domniţe
Să -mi însoţească nunta la altar.
Şi-i slobod drumul vieţii, întortocheat şi greu,
Când pui pe cap năframă şi inimii stăpân,
Şi-apoi mămică,tânără domnită,
Cu prunc firav şi grângurind la sân…
Voi ani de primăveri şi toamne toate,
Unde v-aţi dus, nu-mi vine să ghicesc
Ci doar, aş vrea să ştiu dacă se poate…
Ce-aţi vrea în schimb să nu … îmbătrânesc!
Ce-mi ceri in schimb
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
9 Comentarii
bravo!!!!!!!!!!!!!!!!!!
să mă mai mint
am citit cu placere. felicitari pt poezie!
Multumesc ,fenixonu...ma bucura prezenta ta mereu...
Multumesc,Poezie!
Cateodata da...ce bine ar fi sa fie toate dupa dorinta! Multumesc,Sa-Tok!
Monica,multumesc mult, mult!
Excelent!
Felicitări!