Furnica

Aproape de-al Nistrului mal,
Mai sus de vale,pietre printre,
Se-aseaza pe-un nalt deal,
O furnica mica,la odihna.

Ea mult parcurs,in cautare,
Tot oftand de prea caldura.
Pentru-a gasi ceva mancare
Si-un strop de apa pura.

Asteptand puteri,ea fruntea-si sterse
Cu-n verde fir de iarba.
Atunci lacrima striga,sa verse,
Cand ea-i sopti : mai rabda.

Deja adormi,cand caldul vant
La cel mal,o suflase-n vale.
Chemat prin curatul gand...
Daruind vietii,in color,petale...