Adio suflet părăsit de trup,
Adio ochi scăldaţi în lacrimi,
Să mă scuzaţi că n-am putut
Să vă şoptesc din nou dulce şoapte.

E întuneric şi e frig
Şi sufletul mă doare,
Aş vrea să strig,
Dar cine mă aude oare?

Nopţi de-a rândul voi stătea
La geam privind cum luna pe cer răsare
De tine îmi voi aminti cu drag,
Adio, iubrea mea ce mare.

poezie de Vladimir Potlog



2 Comentarii

  • Avatar of hellotoallde hellotoall

    da, suntem singuri. în viaţă mai credem că este cineva, mai ales iughiri, da' murim tot singuri.


  • Avatar of PotlogVladimirde PotlogVladimir

    bine zis bravo!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!