Portret de inger


Doi ochi caprui,ce nasc doar lacrimi,
Un zambet cald,dar plin de patimi,
O inima mare,dar plina de secrete,
O minte sclipitoare,chinuita de atatea regrete.
La fire'i optimista si increzuta,
La vorbe'i blanda,dar si chibzuita;
Iubeste si ea,ca asa'i firesc,
Si crede in pacatul omenesc.
Da viata sentimentelor doar prin cuvinte,
Iubeste,alinta si spune cea ce simte.
Mereu e cumpanita si are ratiune
Si'n comparatie cu noi,ea este cea mai
aproape de perfectiune.
Dar cand din ochii ei se naste ura,
Cand in suflet ii incolteste mania si minciuna,
Cand inima'i distrusa si ranita,
Cand e respinsa si abandonata,
Atunci soseste clipa potrivita,
Pe langa lacrimi si durere
Ce izvorasc din suflet cu putere
Ea sie sa raspunda rautatii
Sa potoleasca frica nedreptatii
Punand intr-o lacrima un zambet.
Spulberand raul cu un cantec;
Alinandu'i inima ranita,
Si incercand pe sine sa se minta,
A invatat sa daruiasca bunatate
Dar a invatat ca'n asta lume nu se poate,
Alegand sa urce demn la cer,
Lasand,in urma,un portret de inger.



4 Comentarii

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!