Plec cu buna în vacanţă
Un sărut atârn de clanţă
Mami, tati, cînd veţi trece
Pragul casei, nu vă-nece
Lacrimi, doruri şi suspine
Sunt cu buna mea, ştiţi bine
Buna-i copată ca aluna
Şi pe lume-i numai una
Numai unul sunt şi eu
Că sunt nepoţelul său
Buna-i bună, mă răsfaţă
Tot ce ştie mă învaţă
O învăt şi eu ce ştiu
De la grădi, ce-i hazliu,
Ce mai fac copiii mici
Că io-s mare, nu sunt pici
Şi de scap câte o glumă
Care-şi pierde din măsură
Se opreşte-n loc şi-mi zice
Vorba asta, vezi, amice
Nici cu buna nu se zice
Nu-i frumos şi nu te prinde
Deci, copile, ia aminte
Eu aminte iau şi-mi place
Să nu fac ce nu se face
Că mai ştiu, că buna-i bună
Dacă-n vorbă am măsură
Şi de dragul meu se lasă
Cheală să se-ntoarcă-acasă
De parale, nu de freză
Că-i ţin loc de coafeză
Că un lego... cum vreau eu
Nu-i vrăjeală de un leu
Ea se uită-n ochii mei
Şi mă-ntreabă, chiar îl vrei?
Ce să-i spun, s-o mint că nu?
Nu i-ar place, ştiu că nu,
Îi spun da, şi-mi văd de drum
Ea mi-l ia şi-mi spune cum
Dintre tot ce lumea are
Ar dosi prin buzunare
Din fărâma ei de viaţă
Un amurg şi-o dimineaţă
Şi-o fereastră cu muşcate
Iar în rest, le-ar da pe toate
Pe un braţ de crizanteme
Strecurate prin poeme
Asta-i buna, nu vă mire
Că-am s-o port în amintire
Când bunic voi fi şi eu
Şi-am să am nepotul meu
Din lirica verii
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
4 Comentarii
...tot ai da pentru npotii draji!!!!
Doamnă Aura, frumoase versuri! Probabil, v-au inspirat nepoțeii?!
Te prinde de mână această voce de copil, modelată frumos în poezie
Dintre tot ce lumea are
Ar dosi prin buzunare
Din fărâma ei de viaţă
Un amurg şi-o dimineaţă
Şi-o fereastră cu muşcate
Iar în rest, le-ar da pe toate
Pe un braţ de crizanteme
Sunt şi eu bunel - am o domniţă nepoţică şi mă tem să vorbesc, să nu stric ceva... dar aşa de frumos mai spui...