Aceeaşi Toamnă

Aceeaşi toamnă pe ambii ne-a legat
Cu firul dagostei ce leagă pe vecie,
Şi cîte file de atunci s-au scuturat
Din calendarul cel tomnatic de magie.

Acelaşi soare şi-a vărsat ai săi fiori
În limpezimea zilei septembrine
Dar n-am ştiut că iarna cu ninsori
Te va răpi curînd de lîngă mine...

Se scutură salcîmul printre file,
Şi-ncep să cadă iar aceleaşi ploi
De parca mi-ar citi numai idile
A căror personaje suntem noi.

Căci şi-a lăsat pe veci acea săgeată
În inimă zglobiul Cupidon
Şi-am tot rămas de toamnă înamorată
Precum iubeşte marea Poseidon.

E tristă astă toamnă fără tine,
Şi rana-mi pustiită n-are leac.
Dar parcă-s tot aceleaşi zile septembrine
De parcă-i numai toamnă-n acest veac.

Azi zacem noi de veghe-n aşteptare
Dar împărţim aceeaşi toamnă amîndoi
Cînd tu priveşti al nostru dulce soare,
Eu melancolic le petrec pe-a noastre ploi

Aceeşi toamnă ne leagă pe amîndoi,
Acelaşi dor mai trece pe la geamuri
Dar nu mai cad în veci aceleaşi ploi
Precum cădeau cîndva pe aceste ramuri.