Valsul anilor trecuti

de Lunatta în Poezii de Toamnă 0 comentarii

Frunzele se-nvîrt în vals, trec anii cei de aur
Pastrînd doar amintirile lasăte-n vînt
De ce oare nu sînt toamnele cu frunzele de laur?
De ce doar eu mai suferindă sînt?

Mai vreau o șansă de a păstra culoarea vieții mele,
Să duc fericirea ca o cruce în zilele grele.
Dimineața e-o dată-n zi , așa cum și o toamnă în an,
O dragoste în viață așa cum numai o mama am.

Azi mai trece o zi din mulțimea lor finită
Mă voi trezi doar atunci cînd imi va fi dor,
Voi gusta din amarul vieții pelinită
Revenind la realitate din adîncul somn.

Trec fără sens oră cu oră și zile urmate de veri pierdute,
Păcat, momentul nu se înscrie-n filele cernute!
Dupa mine nimeni nu-mi va citi viața
Voi ramine taina ce asteaptă deschisă în speranță.

Nu știm ce este fericirea, iar eu mereu o caut
Sorbind bunatatea lumii, nu ezit s-o împart în jur.
Fii tu acel ce trăieste clipa, îmbracă a luminii tezaur,
Unește gîndul tău cu cosmosul tuturor.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!