Țara mea

Natura e culoare vie
Aud glas de ciocârlie,
Inima mi-o potolesc
Când spre munții dragi privesc.

Casa-i cu frunze de viță
De când eram copiliță,
Sub copaci noi ne jucam
Iarba deasă o miroseam.

Bate vântul pe câmpie
Zboară pleava aurie,
Soarele pătrunde bine,
Peste grânele bătrâne.

Se întrece iar pământul
Să dea roade mai bogate,
Câmpiile verzi și multe,
Cuprind florile plăpânde.

Și pădurea cea umbrită
Cu răcoare și înverzită,
Stă muțită de întuneric
Pe cărări cu simțul feeric.

Ape,râuri și pogoare
Toate îmi dau alinare.
Sunt în țara mea de nască,
Bogăția,e natura,și frumoasă!