Noiembrie frumos

Ceasuri și calendare în grămadă, mă sufocă
Fum de țigară și alcool, trecutul îl evocă
Cafeaua-i bună oricând, nu doar dimineața
Știu destule, știu prea mult și-ajung să nu știu viața

Un frigider ne va cânta un ultim vals la nuntă
Iar un calorifer va îngâna încet, va spune că e mută
Mă-ntreb din ce în ce mai des dacă mai sunt copil naiv
Și-ajung cu disperare la concluzia - răspunsul este negativ

'Mi pun mâinile în cap și tot visez în continuare
În continuare-ncerc, dar știu că nu mai simt, nu doare
Oglinzi prea multe și prea mari, ajung să nu mă recunosc
Cărți cu litere prea multe, subiecte prea profunde, ajung Proust

Un șir de versuri fără sens, lipsite de subiect precis
Nu sunt acasă, sunt peste 5 meridiane, iar tot ce fac e simplu scris
Eu nu mă schimb și aparent nici nu evoluez, rămân la fel
Îmi este dor și nu mă tem să recunosc, chiar dacă nu mai e la fel

Excesele - al doilea nume-al meu, mereu exagerez, în tot
Și nu mă voi opri până voi arde fetusul unui avort
De sentimente, gânduri, sau din carne vie, va fi perfect
Prea târziu mă voi trezi și nu voi mai avea timp să regret

Ciocolata dintre dinți - motivul fericirii - va produce carii
Iar fumul - sursă de plăcere - cancer și probabil funeralii

(Starbucks, Mong Kok, 30th of november 2013, drinking chocolate chip cream, stealing from J”s coffee and trying not to freeze in a jumper with the USA flag)