Inima de gheață

Răsună în mintea mea pustie
Un dor înflăcărat și amintiri,
Mirosul de brad mă ține în plutire,
Și fulgi de nea,frânturi mici de iubire.

Ascult și inima ce neatinsă,
Parcă îngheață de la atâta ger
Și sunt învăluită,sunt cuprinsă,
De-o ceață deasă,frig,polei și ger.

De ce-ai plecat?Nu te zăresc în zare,
E vina mea,de ce așa?
Nu am știut să te iubesc!
Sunt rece,îmi îngheață inima.

Nu mai am nicio șansă
Să mă topesc în ochii tăi,
Să fiu a ta crăiasă!
M-ai ridicat frumos spre cer și m-ai lăsat să cad încet și dureros.

Nu mai e soare luminos
E întuneric,nu e roz
E viața neagră , m-ai lăsat,
Să pierd încă o șansă?