Veritas est mortuum

Cunoașterea-i, asemeni unui vânt
De-i dată prostului în nas,
Suflarea-i taie, și-l pune la pământ
De-i dată celui ce mai are gând,
Îi taie limba, și-l lasă fără glas.

---
Ne-a spulberat speranța veșnicia
Căci a intrat lumina-n rațiune,
Din nou a fost crucificat Mesia
Căci liniștea începe să răsune.

O liniște mortală ce-nconjoară
S-aude doar, cum curge sângele în vene,
Căci a rămas o singură povară
Ascunsă de mai multă vreme.

Mergând încet pe căi adiacente
Noi am cuprins sfârșitul infinit,
Căci doar gândirile demente
Încheagă adevărul definit.

---