Nostalgie

Avatar of zagornade zagorna în Poezii de Dor 0 comentarii

Zboara soimul singuratic
Peste falnica padure,
E a lui imparatie,
Cine are sa i-o fure?!

Si izvorul curge jalnic,
Proaspat in tristetea-i lina,
Apa curge-n ritmul tainic,
Cu melodia-i divina.

Doi copii vecini din neamuri,
Printre iarba flori de maci,
Cautau intro poiana,
Izolata de copaci.

Iar buneii linga ei,
I ghidau spunind de toate
Glume, poezii, povesti,
Pataranii minunate.

Fericirea e completa,
Cind rasuna-n guri straine,
Pe cind tu vezi adevarul,
Precum el stie de tine.

Astazi cind crescut-am mari,
S-am peirdut ce aveam mai bun,
Clipa ceea suspendata
Te califica nebun.

Era raiul pe pamint,
Era viata vietii mele,
Astazi totul e pustiu,
Fara greieri, pasarele...

Au imbatrinit salcimii,
Drumul iarba il imbraca,
Machiata in rugina-i
Poarta vesnic neschimbata.

Si padurea greu o duce,
Cu acelasi ritm izvorul,
Zboara soimul singuratic,
Peste vai purtindu-mi dorul.





0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!