Despre copilarie si nu numai...

Avatar of zagornade zagorna în Poezii despre Tată 0 comentarii

De cind te-ai dus lumina zilei n-o mai vad
Si tot ce zic si tot ce fac este prapad
De parca ieri prin cimpuri ca un cal zburdam
De parca ieri la brat cu tine stam.

A ruginit lacata de la poarta mare
Nucarul nalt ce umbra n-o mai tine
Si tot regatul tau o verde haina poarta
Cu iz intunecat al poalelor alpine...

Ca nu am zis la timp, ca n-am facut
Ce trebuia sa fac din-totdeauna
Rog sa ma ierti caci te-am pierdut
Rog sa ma ierti! imi zic intr-una...

Si-mi bate la geam cu ton a nevoie
Razesul mesteacan, batrinul amic
Ma cheama sa stam cum sedeam adineauri
Cind el era tinar, iar eu eram mic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!