Tună,
Frunze se destramă,
Miroase a furtună,
Aduce-a toamnă…
Mici fărâme de argint
Se adună-n muşuroaie,
Iarba veche poleind
Cu şiruri de furnici – mărgăritare.
Astăzi la bijutier
Sunt rânduri mari, nemaivăzute
Trece lumea-ntâi la casier
Că şi-au făcut rezervări de lunile trecute.
Frunze toate aurite,
Şlefuite vor să fie
Sunt foarte indiscrete
Când cucoana o să vie…
În vizită iar va sosi
Şi-şi va alege din această pădure- nfloritoare
Tot ce-n ochi îi va sări
Şi va purta la ploioasa sărbătoare!
Staţi c-acuşi noi o gătim
Pentru toţi anu-nainte
De toate noi carele-i golim
Ba-i mai cerem şi ofrande…
Sărmana toamn-acuş ea pleacă
Cu un vuiet răspicat
Pentru alţi mai are-o leacă
Că noi totul i-am furat.
Da, noi tot am jefuit
Şi cearşaf de nouri,
Şi veşmântul pioleit
Şi cecuri cu de nuci zerouri…
N- avem deloc ruşine
Cum aşa s-a întâmplat?
Ea de departe vine
Dar noi şi tunetu-am furat!
Vuietul ei de departe auzit
Brusc… s-a oprit
Parcă l-am gonit
A, nu, Toamna cu el a fugit!!!
Vuiet de toamna
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
3 Comentarii
Foarte bine o poezie gust si rafinament , incearca doar sa scrii mai simplu ... tot ce e genial e simplu , dar in linii generale mea placut , ai talent , stii sa descrii foarte bine lucrurile , sa pui accentul acolo unde trebue , BRAVO
MERSI FOARTE MULT PENTRU APRECIERE, DAR SA STII CA NU POT SCRIE SIMPLU. SUNT SIGURA CA CEI CE IUBESC POEZIA INTELEG CA ORICE RIMA ASCUNDE UN ADEVAR, LA FEL CUM UN VERS ASCUNDE UN INTREG UNIVERS.
Sunt incepator,te rog daca vrei intra si apreciaza poezia preferata .Multumesc !