Moşii de iarnă

de cutler în Poezii Creştine 3 comentarii

Moşii de iarnă

Îmi amintesc că uneori,
când eram copil,
spre sfârşit de iarnă,
aproape de mărţişor,
cănd sunt multe semne
de primăvară, noi copii
eram trimişi cu daruri prin sat
în Sâmbăta morţilor
de „Moşii de iarnă”.

Ne duceam de obicei
la oameni care aveau
copii mulţi şi sărmani,
care o duceau mai greu.
Aveau părinţii săraci
sau unii cu taţii morţi
în război şi au rămas orfani,
crescuţi greu de mame singure,
văduve după cruntul război.

Moşii de iarnă constituiau un dar,
diverse alimente gata pregătite
şi puse în vase lăsate cadou: precum
olăreţe cu lapte cu tăiţei sau ciorbe,
farfurii frumoase, sau stăchini
din ceramică lucrate rafinat,
cu plăcinte ,, Poale-n brâu”,
calde numai bune de mâncat.

Uneori, părinţii ne duceau
şi la biserică la sfânta slujbă,
unde cei morţi erau pomeniţi
şi pentru care noi ne rugam
de păcate să fie izbăviţi
şi de Dumnezeu în Împărăţia Sa,
de-apururea pomeniţi şi odihniţi.

Acest obicei, încă se păstrează
în unele locuri din ţară,
cu precădere prin Moldova de Nord
şi Maramureş, şi poate şi-n alte zone,
unde tradiţia şi credinţa, continuă
azi ca şi-n trecut.
22-02-2014



3 Comentarii

  • de cutler

    După Moşii de iarnă urmează în curând ,,Babele", care urcând la munte pe Ceahlău, încălzindu-se de drumul greu, şi crezând că iarna s-a terminat, au început să de-a cojoacele de pe ele, dar ajungând sus pe munte, a venit cruvăţul care le-a îngeţat şi au rămas aşa sub forma de pietre- Babele ce le putem vedea pe Ceahlău şi astăzi.
    Cutler


  • Avatar of hellotoallde hellotoall

    bune amintire. nu am avut parte de minuni de acest gen, dar e bine să le cunosc

    numa că parcă-i proză


  • Avatar of suride suri

    sunt de acord cu Hellotoall, dle Dumitru, pare a fi o proză scurtă cu valoare informativă, într-adevăr foarte interesante obiceiurile despre care ne vorbiţi


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!